Recent Comments

    Recent Comments

      Eva Dolha la Galeria Librariei “Diverta” cu o expozitie personala inedita

      sh63sh64sh65sh66sh67sh68sh69sh70sh71sh72sh73sh74sh75sh76sh77sh78sh79sh80sh81

      Eva Dolha prezinta la Galeria Librariei “Diverta” o expozitie personala incepand de astazi 23 mai 2013. Cu tema “Paiate”

      “PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.” Sursa: DEX ’98 (1998)

      Expozitia este sub egida Asociatiei Artistilor Plastici din Judetul Cluj, al carei membru este si Eva Dolha si al Polului Cultural Clujean coordonat de d-na Mariana Enache, moderatorul evenimentului unde au vorbit : Vera Dan si Sabin Mircea Rus.

      “Galeria Diverta gazduieste zilele acestea un eveniment plastic special. Expozitia personala de pictura ce poarta semnatura Evei Dolha ni se infatiseaza ca o poveste-incursiune in lumea imaginarului. Acel imaginar din imediata vecinatate a realului, atat de flagrant, atat de ancorat in existenta comuna/chiar sociala, incat contrastele dilueaza devenind argumentele „evadarii din lume intr-o alta lume”. O lume in care regulile sunt personale, intotdeauna oneste, intotdeauna pozitive, intotdeauna frumoase, o lume dispusa sa-ti primeasca evadarea ori de cate ori este nevoie, conturand astfel in terapeutica lucrurilor ceea ce am putea numi „panaceul mintii”. Atat de complex este discursul Evei rostit serios, ca pe o „poveste din viata”, temeinic si complet ca pe impartasirea unei taine-paradox – pe cat de bine ascunsa, pe atat de „sub ochii nostri”.

      O prima „citire” (poate superficiala) a expozitiei ne releva o lume inchegata in jurul ludicului, in care personajele principale: Arlechinul, Mascariciul, Paiata, Saltimbacul, Colombina, Pulcinella, Marioneta, Papusa, Masca Venetiana si Clovnul construiesc o poveste ce te face sa zambesti. Trairea nu se leaga de comicul lucrurilor ci mai degaraba (nostalgic) de energetica copilariei, aceea ce zace in sufletul fiecaruia din noi indiferent de numarul decadelor cuprinse in varsta – si asta ar fi deja de ajuns.

      La o a doua citire, povestea devine mai serioasa, decriptiva, poate chiar destainuitoare, dezvaluind deja taine ce tin de originea reprezentarii iluzoriului, acolo unde, mult inaintea teatrului, teatrului de opera si balet, filmului sau de ce nu, circului, servea umil unul din personajele insiruite mai sus, descretind fruntile auditoriului ce zambea indiferent de rang sau varsta.

      O a treia lectura a expozitiei, – petru ca povestea plastica a Evei (scrisa cu inceput, cuprins si incheiere) are forta de a convinge sa revi iar si iar – iti dezvaluie pe cat de multe detalii pe atat de important, as spune chiar grav, contextul si daca esti norocos, vei intelege in final ca fara iluzoriu nu exista real, fara posibilitatea de a ne refugia in acele cotloane ale mintii care valorifica iluzia, am avea majoritatea dintre noi sansa de a innebuni, ori ce este nebunul daca nu altceva decat acela care traieste intr-o “lume a lui”, detasata de “lumea noastra”, in care contextul personal se opune si sfideaza regulile contextului social, sau cum ne mai place sa spunem:“realitatea”.

      Am plecat descoperind un lucru poate si mai tainic, pe care l-am perceput atat de valoros incat l-am pastrat (macar pana acum) doar pentru mine. Pe ici colo, “Personajul” purta trasaturi ale Evei, asezate parca dintr-o premeditare ce urmarea subtil constructia unui puzzle-autoportret. Impresionant nu? Sau chiar mai mult decat atat daca te gandesti ca autoportretul artistei ar putea fi/este portretul nostru, al oricaruia dintre noi. Ori iata o situatie care, cel putin pentru mine, aduce ceva cu adevarat nou. Atat de surprinzator, atat de  terifiant, incat sunt sigur ca am sa revin la lectura povestii Evei, o poveste ce starneste meditatie despre locul si rostul iluzoriului in real. Ii multumim pentru acest prilej frumos.”

      Sabin Mircea Rus

       

      Comments are closed.